Am prezentat până acum, în episoadele anterioare ale poveștii Alianțelor Europene de universități, poate mai aproape de maniera literară de construcție, subiectul și intriga, debutul, dar și câteva dintre personajele poveștii, este adevărat cele principale. Apreciem că este momentul să acordăm mai multă importanță desfășurării acțiunii, să căutăm punctul culminant, îndreptându-ne după mai multe episoade, către un deznodământ, sperăm noi, mult așteptat, pentru oferirea unui viitor „mai european” studenților noștri, din punct de vedere academic și profesional. Însă, dincolo de teoria literară, pentru noi, cei din domeniul educației universitare, contează dacă povestea unei politici publice produce efecte asupra instituțiilor și asupra destinelor actorilor relevanți, iar asta pare să se transforme într-o certitudine, așa după cum s-a putut observa și din cele consemnate până în acest moment.
Printre altele, scriam în primul episod că noul proiect european va schimba și soarta diplomelor care li se vor elibera studenților înscriși acum la aceste universități, luând în calcul faptul că acestea vor fi reconsiderate profund și se vor numi diplome europene, având un cadru legal diferit de aplicare. Despre diplome vom vorbi, așadar, în acest episod, dar și despre cum vor fi configurate programele de studii absolvite, acelea care-i vor conduce până la episodul final al carierei lor studențești.
„Universities without walls / Universități fără ziduri”
Studenții noștri s-au obișnuit ca la momentul intrării în universitate să urmeze un traseu academic foarte bine definit, oarecum strict, cu un număr mare de discipline obligatorii, care-i vor ajuta să obțină o calificare profesională substanțială, puternic reprezentată prin numărul de „materii” prevăzute să o acopere.
Ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat va fi însă o restructurare a curriculei academice (a planurilor de învățământ și a programelor de studii), pornind de la o idee lansată de un alt „personaj” al poveștii noastre, unul colectiv / asociativ, EUA – European Universities Association / Asociația Europeană a Universităților. EUA, fiind și cel mai important partener strategic pentru Comisia Europeană în validarea deciziilor de politică publică pentru învățământul superior, a lansat, la începutul acestui an, un nou concept strategic, într-un substanțial document de politici: „Universities without walls / Universități fără ziduri”. Mesajul principal transmis spațiului European este că universitățile trebuie să se deschidă mai mult către societate și comunitate, către studenți și nevoile lor de formare și de dezvoltare profesională și personală, către alte categorii de cursanți, mai rar întâlniți în universitate (absolvenți ai promoțiilor mai vechi, care doresc să-și dezvolte unele competențe profesionale), denumiți „studenți nontradiționali”.
Cum se poate face acest lucru mai bine, decât printr-o schimbare a modului în care este privită guvernanța academică (conducerea colectivă a universităților și relațiile dintre actorii universitari), luând în calcul faptul că orice reformare a programelor academice, impune și o schimbare a modelului de guvernanță academică, orice restructurare a guvernanței academice, impune și o reconsiderare a leadershipului instituțional, iar orice intervenție la nivel de leadership, impune și o schimbare la nivel de atitudine. Da, aceasta este cea mai importantă schimbare pe care o așteptăm de la toți actorii implicați în viața academică europeană și românească, atât la nivelul conducerii și al corpului profesoral, cât și al studenților. Această schimbare ar trebui să vizeze reprezentările și ideile lor despre programele academice, dar și atitudinile acestora față de procesele de predare și de învățare, care nu vor mai urma cadrele tradiționale, puțin mai încărcate de conservatorism, ci vor fi adaptate noilor schimbări de curriculă, devenind mai flexibile, mai dinamice și mai personalizate (despre acestea din urmă, vom vorbi însă, într-un episod viitor, atunci când ne vom referi la innovative pedagogies / pedagogiile inovative).
Cum se finalizează programele de studii din universitățile noastre?
Programele de studii oferite acum în universitățile noastre se finalizează cu eliberarea unui act de studii recunoscut automat la nivel național, dar și cu o posibilă recunoaștere internațională, aceasta din urmă realizându-se numai după aplicarea unei proceduri extrem de complicate și dificil de finalizat. Asta face ca, în situația unui parteneriat internațional stabilit între două sau mai multe universități europene, eliberarea unui act de studii, să se facă fără o recunoaștere implicită a instituțiilor participante, fiecare universitate eliberându-și propria diplomă și oferindu-le studenților propriile garanții instituționale de inserție și de angajare profesională. Acestea sunt dificultățile pe care promotorii schimbărilor universităților europene își doresc să le depășească la nivel european, în condițiile în care mobilitatea cetățenilor europeni este o garanție oferită de tratatele de aderare la spațiul comunitar și un deziderat politici și social.
Ei și, ne-am putea întreba retoric, ce mare complicație ar fi eliberarea unor diplome cu antetul mai multor universități, cu alăturarea logo-urilor instituționale în subsolul documentului oficial și … gata, „undă verde” studentului nostru ROSE pe drumul vieții profesionale și în cariera sa internațională … ?! Numai că, nu este deloc atât de ușor, pentru că procesul trebuie să parcurgă câteva etape suplimentare, cum sunt: compatibilizarea programelor de studii, mobilități academice și stagii comune de practică, sisteme de evaluare a studenților cât mai compatibile, un cadru comun pentru validarea din perspectiva mecanismelor de asigurare a calității, fiecare etapă în parte necesitând timp, o multitudine de acorduri semnate și o uriașă caracatiță birocratică, pusă în mișcare pentru eliberarea unor acte și documentații suplimentare.
Diplomele Europene – European degrees
Toate acestea ar putea să fie depășite, odată cu proiectarea și aprobarea noilor Diplome Europene – European Degrees, care, pe lângă transformarea instituțională pe care o propun, ar oferi și o soluție pentru recunoașterea implicită a diplomelor la nivelul spațiului European, într-o primă fază la nivelul universităților membre ale Alianțelor europene, prin garanții de calitate a serviciilor educaționale și de formare oferite, acceptate la nivel trans-instituțional. Ce s-ar putea compatibiliza între universitățile noastre și ce ar ajuta studenții să aibă o viața academică mai ușoară și mai predictibilă:
- o structură curriculară modulară (despre care vom mai vorbi în viitorul episod, atunci când personajul principal vor fi micro-credentials);
- o orientare multi / interdisciplinară;
- credite de studiu compatibile (ECTS, așa cum le știu studenții noștri), recunoscute și aplicate conform ghidului european;
- rute academice deschise și flexibile (cu opționalitate modulară și nu pe discipline, ca până acum), cu o varietate de stagii de mobilitate integrate în curricula academică și recunoscute până la nivel non-formal (activități non-academice la nivelul alianțelor europene) și cu activități de predare și de învățare desfășurate într-o manieră dinamică și interactivă, focalizată pe pedagogiile inovative.
Toate acestea, după cum se poate observa, nu ar armoniza numai structurile academice, ușurând viața serviciilor de secretariat, dar ar crește și încrederea în viața universitară a studenților noștri, care ar putea învăța într-un spațiu academic definit prin starea lor de bine (așa numita well-being), naturală și profundă.
Cu toate acestea, o serie de întrebări rămân, în felul lor, nerostite public, dar domină „insomniile” decidenților care sunt în căutarea unor soluții adecvate:
Care sunt principalele obstacole întâlnite în dezvoltarea de noi programe comune europene și ce soluții au putut fi propuse cu instrumentele existente până în prezent? Cum se poate îmbunătăți abordarea europeană pentru a răspunde nevoilor practice ale alianțelor europene? Ar trebui revizuite standardele comune minimale, prin crearea unui sistem unic la nivel european, ceea ce ar putea duce, însă, la compromiterea ideii de flexibilitate și de evoluție prin diversitate? Cum vor putea fi valorificate, de acum înainte, beneficiile pentru studenți ale programelor de studii comune europene oferite de alianțe? Ar fi fezabil să se emită un document standard unic sau o etichetă la nivel european pentru aceste diplome comune, sau cum altfel ar putea să fie autentificată o astfel de formare comună ce a fost oferită oficial de o alianță?
Un singur răspuns există pană acum la nivel de certitudine și despre el vom mai vorbi în episoadele viitoare, un instrument digital comun la nivel european, denumit European Student Card (un card european de student), pe care-l vor avea în posesie toți studenții europeni până în anul 2025. El este proiectat și oferit de o unitate executivă a Erasmus (Programul Comisiei Europene pentru mobilități) și aș putea spune că este în curs de implementare și la nivelul universităților românești membre ale Alianțelor europene. Acesta este un început pentru un drum lung, dar atât de necesar către asigurarea unui statut comun, cu recunoaștere largă și unanimă pentru toți studenții europeni, printre care, se vor găsi la loc de cinste, studenții noștri ROSE, a căror satisfacție va fi enormă atunci când vor ține în mână, la ceremonia de finalizare a studiilor, o Diploma Europeană, eliberată de o universitate românească. De acolo va putea începe și drumul European consolidat, înalt calificat și recunoscut, pentru fiecare dintre ei! Și odată cu ei, pentru societatea românească!
Prof. univ. dr. Romiță Iucu, Universitatea din București
