Alături de fiecare

Campania #alaturidefiecare se concentrează în jurul încurajării părinților și profesorilor în direcția acceptării și susținerii propriilor elevi/copii într-o manieră integrativă.

Credem că vulnerabilitățile, greșelile și slăbiciunile adolescenților nu trebuie să reprezinte ocazii pentru rejectare, pedepsire sau umilire. Dimpotrivă, adolescenții pot învăța din propriile greșeli sau își pot asuma propriile lecții învățate, în parteneriat cu profesorii și părinții.

Recomandări pentru profesori și părinți de la Ionuț Cucu – psiholog și psihoterapeut integrativ:

 

„Să știti că nu întotdeauna elevii care se blochează când sunt ascultați sau „scoși” la tablă, nu au învățat, cum este mai des întâlnită această convingere. Vă invit la a accesa perspectiva neuroștiințifică pentru a înțelege și acționa cât mai potrivit. La un nivel crescut de excitare nervoasă, regiunea cerebrală responsabilă pentru limbajul articulat (aria Broca) este inhibată. Astfel se explică o serie de fenomene tipic umane, de la faptul că amuțim/încremenim atunci când trebuie să vorbim în față clasei la ora de chimie când profesorul are o mimică puternic dezaprobatoare sau furioasă.

De aceea, când profesorii planifică procesul de instruire sau părinții oferă suport copiilor la teme acasă, să aveți în vedere că cea mai bună dezvoltare a creierului se manifestă în contextul relațiilor pline de sprijin. Relațiile sigure și conținătoare declanșează dezvoltarea creierului și reglează emoțiile într-un mod care amplifică învățarea. Relațiile de sprijin, încurajatoare și pline de grijă stimulează circuitele neuronale să învețe și dezvoltă încrederea de sine a elevilor.

O provocare a procesului de învățare este prezența și gestionarea emoției de rușine a elevilor. Apare sub mai multe forme, dar de cele mai multe ori elevi se pot simți lipsiți de valoare sau cu o inteligență scăzută.

Elevii care trăiesc rușinea la intensitate ridicată intră în clasa anxioși și temători, anticipând critici și o eventuală excludere. De aceea, le este greu să își dea voie să încerce pentru că se tem de greșeală și de reacția profesorului la greșelile sale.
Relația profesorului sau a părinților bazată pe entuziasmul, deschiderea, curiozitatea și acceptarea elevului stimulează creierul să funcționeze mai bine. Un bun ascultător, pe lângă absența rușinii, ne oferă un mediu neurobiologic optim pentru creativitate și învățare.  Elevii se simt mai siguri, mai coerenți și mai pricepuți la orice disciplină dacă simt că au în față lor un profesor receptiv și suportiv.

Atunci când elevii sunt stresați și fără o relație sigură și conținătoare, în corp se secretă adrenalină și hormoni de stres, ceea ce interferează cu procesul de învățare. Acesta este principalul motiv pentru care învățarea este inhibată de anxietate, pentru că amigdala, parte a creierului emoțional al elevilor se activează cu mult înainte de întâlnirea cu profesorul, doar la gândul că mâine sau în altă zi a săptămânii urmează ora de fizică sau o altă materie.”


Ionuț Cucu este  acreditat de către Colegiul Psihologilor din România, membru în cadrul Institutului Român de Psihoterapie Integrativă (IRPI) și Federației Române de Psihoterapie. În cadrul cabinetului de psihoterapie, lucreză cu copii, adolescenți și adulți.

Recomandări pentru profesori și părinți de la Mihaela Gingirov – psihoterapeut integrativ și consilier de dezvoltare personală:

 
„Anxietatea de performanță, pentru că despre asta vorbim, este resimțită de foarte mulți copii și adolescenți, într-o societate care transformă în competiție orice aspect care ține de viața comunitară. Presiunea aceasta este resimțită în toate aspectele, de la brandul hainelor cu care se îmbracă, până la reușitele academice, atât în cadrul școlii cât și în timpul pe care obișnuiam să îl numim liber.
 
Adolescenții se simt în control în foarte puține aspecte care țin de modul în care sunt evaluați și asta, de multe ori, le provocă atacuri de panică, frica de a încerca, de a se arăta pe ei înșiși. Au o mulțime de întrebări legate de cât de acceptabili sunt cu privire la cum arată, cum se îmbracă, dacă vin dintr-un mediu social acceptabil, ce gadgeturi au, câte activități extracurriculare fac și care anume, câte limbi străine vorbesc și cât de prestigioasă este școala la care merg. În funcție de mediul social în care trăiesc, aceste aspecte au caracteristicile lor, păstrând însă competiția și nivelul de presiune. Acești adolescenți se găsesc în perioada în care își formează identitatea și în care se judecă pe ei înșiși în oglinda grupului din care fac parte, a mediului de acasă, a contactelor sociale pe care le au. Din toate punctele de vedere sunt într-o pronunțată fragilitate narcisică. Asta înseamnă că un cuvânt rău poate să fie suficient de dramatic ca să le provoace insomnii, tulburări alimentare, anxietate, retragere, o voce critică interioară destabilizatoare, iar un cuvânt bun poate să îi ridice pe nori și să îi facă plini de entuziasm, energie, curaj, apreciere și încredere în sine.
 
Primul pas către o abordare a acestei realități este conștientizarea fragilități eului lor și grija față de nevoile lor de afirmare, validare, susținere. Ca părinți și profesori, contează foarte mult ce cuvinte folosim când încercăm să îi arătăm adolescentului ce anume a greșit și să îl ajutăm să înțeleagă că greșeala este ceva ce a făcut, nu ceva ce este. Adolescentul tinde să se identifice prin acțiunile lui și, mai concret, prin modul în care sunt evaluate acțiunile lui. Dacă facem afirmații care folosesc verbul „a fi” (ex: ești leneș, ești incompetent, ești neatent, ești răsfățat, șamd.) sau afirmații care vorbesc despre cum ne face pe noi să ne simțim (ex: mi-ai mâncat zilele, nu mai suport/nu te mai suport, o să mor într-o zi din cauza ta, mă faci de rușine, mă ia durerea de cap când te văd/aud, șamd.), adolescentul învață ceva despre el. Astfel va dezvolta comportamente prin care să facă față, să tolereze, să integreze, să se identifice cu imaginea care i-a fost reflectată. Aceste comportamente pot fi rebele, de împotrivire, sau de acceptare a criticii și încercarea disperată de a se conforma, a se ridica la nivelul așteptărilor, ca să nu fie respins. Ceea ce este crucial de înțeles este faptul că, pentru el, miza este acceptarea din partea adultului din viața lui, părintele sau tutorele. Iar acceptarea este o nevoie de bază pentru care este gata să lupte până la a-și pierde sănătatea, fericirea, împlinirea dorințelor. Respingerea este un pericol de moarte și de aceea intervin comportamentele de supraviețuire. Anxietatea îl face pe adolescent să nu se mai expună, să se ferească de situațiile în care ar putea fi evaluat și în care ar risca să fie respins.
 
Așa că propunerea mea, ca psihoterapeut, este să învățăm să vedem această fragilitate, dincolo de forța și energia cu care își trăiește tinerețea, să știm că avem de hrănit și de protejat un eu în formare, un eu care are nevoie de repere și care are nevoie de o voce hrănitoare, să acceptăm ca fiind normal comportamentul narcisic, pentru că este într-o luptă să se nască în rolul de adult, așa cum își dorește el. Apoi, fără să îi cântăm laude pentru orice lucru, să îi oferim feedback cu privire la ce a făcut și să îi explicăm de ce nu e bine, dacă nu e bine, să îi oferim reperul de judecată și să ne asigurăm că îi comunicăm clar și repetat că are voie să greșească, că poate învăța foarte multe din greșeală, că este ceva ce ni se întâmplă tuturor, chiar și nouă adulților, este normal, și că nu schimbă cu nimic modul în care simțim față de el, modul în care îl valorizăm și modul în care ne raportăm la el. Adică, să îi facem clar că el nu este greșeala lui, nu îl vedem prin prisma greșelilor lui, că nu trebuie să își câștige acceptarea și siguranța prin performanță și că, în niciun caz, nu e responsabilitatea lui să ne facă viața ușoară sau confortabilă. El este cel care are dreptul la preocuparea noastră și munca noastră în a-i sprijini procesul devenirii. Aduceți-vă aminte să îl apreciați mereu pentru ce face bine și să îi spuneți cum îl vedeți și ce lucruri frumoase aduce în viața voastră. Faceți ca ce aude să fie mai mult sprijin și încurajare, decât critică. Și chiar și atunci când a greșit, oferiți-i suportul și încurajarea să iasă de acolo, să repare. Astfel va dezolta reziliență și va învăța că nimic nu este de nereparat, va crește într-un adult matur și adaptat.”
 
Mihaela lucrează in cabinetul personal de psihoterapie cu cupluri, adulți și adolescenți, în română sau engleză, live sau online. Este bucuria și pasiunea ei să îi ajute pe oameni să atingă libertatea de a face alegeri cu privire la cine sunt și la calitatea vieții lor.

Recomandări pentru profesori și părinți de la Diana Șimon – psihoterapeut:

 

„Spre deosebire de celelalte tipuri de bullying, Cyberbullying se întâmpla 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, ajungând la un adolescent când acesta este singur. Mesaje şi imagini menite să agreseze pot fi postate anonim şi distribuite rapid la un public foarte larg, fiind dificilă şi aproape imposibil de identificat sursa care a generat agresiunea în mediul online. Ştergerea mesajelor, textelor, imaginilor este dificil de realizat odată ce acestea aufost deja trimise/postate în mediul online.

            Este greu să scapi de agresiunea online, mai ales dacă folosești tehnologia în viața de zi cu zi. Studiile de cercetare arată că tinerii pot avea mai multe șanse să agreseze pe cineva online decât ar face-o în viața reală, deoarece se simt mai puțin responsabili pentru acțiunile lor din cauza naturii mediului online.

Cum să preveniți ca adolescentul dvs. să fie agresat în mediul online?

Studiile de cercetare arată că doar 1 din 10 tineri informează un părinte sau un adult de încredere despre hărțuirea online. Acest lucru se datorează faptului că deseori adolescentul trăiește sentimente de rușine, îi este teamă să nu fie crezut sau că va fi etichetat, sau îi este frică de a nu se trivializa problema sau apare teamă că va pierde accesului la tehnologie.

Pentru a preveni ca adolescentul dvs. să fie agresat în mediul online puteți:

  1. să mențineți o relație apropiată cu copilul dvs., construind-o într-o manieră autentică bazată de încredere, respect și acceptare necondiționată. Astfel, adolescentul va avea încredere să apeleze la dvs. știind că îi veți fi alături fără să se simtă judecat sau ridiculizat.
  2. să vă informați cu privire la acest fenomen și să găsiți cea mai bună modalitate de abordare. Acest lucru îl va ajuta pe adolescent să recunoască fenomenul dacă i se întâmplă dar vă vă ajută și pe dvs. să fiți pregătit să interveniți într-o manieră potrivită dacă va fi cazul.
  3. să discutați din timp despre avantajele și dezavantajele legate de mediul online precum și despre riscurile și pericolele existente.
    Ajutați adolescentul să conștientizeze că distribuirea fotografiilor în mediul online, odată postate, duce la pierderea controlului asupra lor destul de repede și, din păcate, acest lucru poate avea repercursiuni imediate (comentarii jignitoare, insulte, rușine). Singurul aspect ce îl poate controla  este doar ce postează (informația pe care decide să o posteze), unde postează (rețeaua pe care alege să distribuie informația) precum și când postează (momentul efectuării postării). Sfătuiește-l pe adolescent să nu ajungă niciodată în ipostaze umilitoare, să nu accepte niciodată să i se facă poze în ipostaze intime, indecente sau umilitoare și să se protejeze de a ajunge în astfel de contexte.
    Este important ca adolescențul să înțeleagă că internetul poate fi un loc grozav pentru a-ți face noi prieteni, dar este totuși foarte important să fii foarte precaut din cauza conturilor false și a trolilor. Este responsabilitatea adolescentului să ignore mesajele de la persoanele necunoscute.
  4. să îl învățați cum să se protejeze în mediul online: cum să realizeze corect setările de confidențialitate pe rețelele de socializare, cum să gestioneze corect parolele: să aibă parole diferite pentru fiecare cont, setate cu un grad ridicat de protecție, să știe cum să păstreaze parolele pentru a nu le uita (pe hârtie într-un loc sigur), să cunoască cât de frecvent este recomandat să schimbăm parolele pe care le avem, să cunoască regulile de confidențialitete, cum știe cum să blocheze, să șteargă sau să raporteze pe oricine care îl supără online, sau cum să recunoască tentativelor de hackuire și ce să facă în acele contexte.
    Un alt risc apare atunci când sunt primite mesaje de la persoane cunoscute prin care asolescentul este încurajat să acceseze diferite link-uri în diferite scopuri și care ascund diferiți viruși. A conștientiza existența acestori riscuri precum și a cunoaște modalitațile prin care se poate verifica veridicitatea unei informații este extrem de importantă.
  5. să îl ajutați să își găsească pasiuni și să se implice în activități care îi fac plăcere, având un program bine stabilit. Astfel, dacă se va întâmpla ceva în mediul online vor avea posibilitatea de a se implica în alte activități care le fac plăcere. Amintiți-vă, cu cât petrec mai puțin timp pe dispozitivele lor, cu atât este mai puțin probabil să fie agresați în mediul online.
  6. să îl susțineți pe copilul dvs. în a-și construi încrederea în sine, în a realiza că este o persoană unică și specială. Astfel, o relație construită pe respect, în care politețea este exersată acasă iar limitele sunt respectate reciproc devine un reper important în viața lui. Dacă copilul trăiește într-un mediu sigur, stabil, în care învață că nu sunt permise tachinările, poreclele, jignirile, batjocura sau ori e altă formă de exprimare intenționată prin care este rănit atunci va știi să recunoască aceste comportamente agresive în contextele lui de viață și să va lua măsuri. Cea mai bună apărare împotriva opiniilor altora este să ai încredere în tine și să realizezi că tu știi cel mai bine cine ești.

De asemenea, în funcție de vârsta adolescentului puteți să vizionați împreună filme tematice cum ar fi:

  • Trust (Încredere, 2010);
  • Cyberbully (2011);
  • The cyberbully (serial TV, 2015);
  • A Girl Like Her (O fată ca ea, 2015);
  • 13 Reasons Why (Cele treisprezece motive, 2017);
  • The Great Hack (Iluzia intimității, 2019);
  • The Most Hated Man on the Internet (Cel mai nesuferit bărbat de pe internet, documentar, 2022);
  • Unfriended ( 2014)
  • The Social Dilemma (Dilema socială, documentar,2020) etc..

Ce să faci dacă știi că copilul tău este victima fenomenului de ciberbullying?

Nu există o strategie perfectă cu privire la modul de rezolvare a cyberbullying-ului, însă dacă știi că copilul tău este agresat în mediul online, ar fi indicat:

  • să fii empatic și suportiv, ascultând ce are de spus copilul dvs. indiferent cât de greu ar fi acest lucru pentru dvs. sau chiar dacă nu vi se pare mare lucru. Mulțumește-i că a avut încredere să vorbească cu dvs. despre această experiență.
  • să vă conștientizezi propriile trăiri cu privire la experiența trăită de copilul dvs. și să observați ce simțiți dvs.. Pentru a putea oferi suport e nevoie ca dvs. să fiți reglat emoțional mai întâi.
  • să nu-l învinovățiți niciodată pe copilul dvs. pentru că se confruntă cu această experiență deoarece ciberbullying-ul nu este vina persoanei agresate;
  • încercați să recunoașteți emoțiile copilului dvs și să nu minimizați sau banalizați situația pentru a-l face pe acesta să „se simtă mai bine”;
  • să păstrați dovezi clare ale comportamentului de ciberbullying-ul precum capturi de ecran, înregistrați audio și video , mesaje, e-mail-uri sau orice altfel de comunicări care pot reprezenta dovada hărțuirii online. Acest lucru te va ajuta să explici mai ușor situația dvs. altor persoane și să identificați partea responsabilă și să le prezinți instanței de judecată în cazul în care dorești emiterea unui ordin de protecție
  • să nu încurajezi răspunsul sau riposta în cazul agresiunilor online pentru a nu-i încuraja comportamentul. Ajută-l pe copilul dvs. să blocheze agresorul și să îl raporteze. Dacă te-a amenințat și simți că ești în pericol contactează autoritățile și ia măsurile necesare pentru a obține un ordin de protecție.
  • să îl încurajați pe copilul dvs. să vorbească despre emoțiile sale și să vă asigurați că există oameni care pot să îi ofere sprijin, fie că sunteți dvs., profesorii lor sau alți profesioniști cum ar fi un psiholog sau psihoterapeut. Dacă copilul trăiește într-un mediu în care se simte ascultat, înțeles și acceptat iar emoțiile lui sunt recunoscute și validate fără a fi minimizate sau criticate atunci va avea încredere să vorbească despre ce i s-a întâmplat și va căuta acel adult care va putea să ia măsuri în a se simți protejat și din nou în siguranță.”

Diana Șimon este psihoterapeut specialist, acreditat în psihoterapie integrativă, în terapia centrată pe scheme cognitive (Schema Therapy) și psiho-oncologie. În practica terapeutică oferă suport psihologic copiilor, adolescenților și familiilor acestora precum și adulților atât în ședințe individuale de psihoterapie cât și în ședințe de cuplu sau de grup.

Recomandări pentru profesori și părinți de la Camelia Ruxandar – psihoterapeut, psiholog, consilier.

„Gândurile unui adolescent sună uneori astfel: Mă vezi? Comportamentul meu nu mă definește. Ceea ce vezi ca stare nu este la fel cu felul în care sunt sau felul în care mă simt.

Tu vezi că sunt defensiv, timid, retras sau nu doresc să comunic și crezi că sunt respingător, suspicios, temător, neîncrezator. Însă eu simt furie, dezamăgire și mă simt expus.

Ce poți face, ca părinte, în astfel de momente?

  • Conectează-te înainte de a corecta.
  • Analizează ce s-a schimbat în ultimul timp în jurul copilului.

Încearcă să ai interacțiuni sănătoase, în acord cu plăcerile sale, însă nu fii insistent.

  • Petreceți timp împreună.
  • Acceptă-i ritmul: transmite-i că ești acolo pentru el, că îl iubești indiferent de ceea ce i s-a întâmplat, și că vei ramane alături de el.
  • Monitorizează dacă există vreun indiciu că acesta a fost abuzat, inclusiv online, sau dacă se autoabuzează.
  • Rămâi disponibil, nimic nu e mai important decat să îi fii alături.
  • Fii bine cu tine chiar dacă ești îngrijorat, nu îl împovăra cu starea ta.
  • Nu îl acuza și nu îl amenința.
  • Nu e momentul pentru a face schimbări, de a impune reguli sau de a folosi pedeapsa.

Ce poți face, ca profesor, în astfel de momente?

  • Fii atent la dinamica din clasă sau din cadrul școlii pentru a vedea dacă adolescentul este abuzat.
  • Comunică cu consilierul școlar și cu familia ingrijorările tale.
  • Nu îl critica sau expune într-un mod rușinos, asta nu-l va face să devină mai implicat.
  • Transmite-i faptul că îți pasă de el și că dacă vrea să vorbească, tu ești acolo să îl asculți.”

Camelia Ruxandar este psiholog clinician și psihoterapeut integrativ, cu supraspecializare obținută în USA privind abordarea integrativă a persoanelor diagnosticate cu autism. În cabinet lucrează cu copii tipici și speciali, adolescenți, adulți și familii. Și-a creat un sens din a schimba modul în care privim diversitatea.

Recomandări pentru profesori și părinți de la Gabriela Tănase – psihoterapeut și psiholog.

„Este important, ca noi adulții, să îi însoțim, să îi sprijinim, să îi ghidăm, să le oferim un feedback corect și complet și să comunicăm cu ei în această perioadă în care are loc tranziția de la copilărie la viața adultă.” Gabriela Tănase, psihoterapeut integrativ, aduce în discuție valoarea personală și rezultatele școlare.

Gabriela Tănase este acreditată de către Colegiul Psihologilor din România, este membră în cadrul Institutului Român de Psihoterapie Integrativă (IRPI) și Federației Române de Psihoterapie. În cadrul cabinetului de psihoterapie, lucreză cu copii, adolescenți și adulți.

Recomandări pentru profesori și părinți de la Alessandra Trupina – psihoterapeut integrativ.

„Cum comunicăm cu adolescenții, ca părinți și ca profesori, are un impact profund asupra dezvoltării lor, inclusiv a stimei de sine. Când există o comunicare reciprocă și afectuoasă, acest lucru contribuie la dezvoltarea unui sentiment de securitate. Misiunea noastră, ca părinți și ca profesori, este să îi ajutăm să se „construiască” pe sine, să își descopere esența și unicitatea.”

Alessandra Trupina este psihoterapeut practicant autonom în psihoterapia integrativă. Este atestată de Colegiul Psihologilor din România, membră a Institutului de Psihoterapie Integrativă și a Federației Române de Psihoterapie. În cabinet oferă servicii de specialitate psihologică adolescenților, adulților, cuplurilor și familiilor.

Recomandări pentru profesori și părinți de la psih. drd. Elena Ungureanu – psiholog.

„De multe ori, avem tendința de a spune nu fără o justificare, dar adolescentul are nevoie de semnificația din spatele unui comportament, pentru a înțelege de ce un comportament nu este benefic, dar și cum pot agresiunile verbale să îl influențeze pe viitor în dezvoltarea sa.” 

Psih. Drd. Elena Ungureanu este psiholog cu portofoliu complet de competențe în psihologie.