Dacă până acum am vorbit despre o călătorie, deloc imaginară, poate doar puțin mai apropiată de nevoile de anticipare și de proiecție pentru un viitor al vieții academice, mai dificil de predicționat în condițiile sociale date, provocarea pe care o lansez în acest episod este stimulată de un eveniment foarte interesant petrecut luna trecută la Paris și anume, lansarea noii Strategii Europene pentru universități[1]. Am înțeles, prin lectura profunda a acestui document de politici, extrem de apreciat la nivel public, faptul că europenizarea învățământului superior ar putea să devină un obiectiv transversal, dincolo de curriculum, de predare, de învățare și de evaluare, pregătind generația viitoare către un proiect cultural și identitar de anvergură, fundamental pro-european.

Principalele obiective asociate strategiei sunt constituite de întărirea identității europene în educație și cercetare, împuternicirea universităților ca actori ai schimbării în domeniul ecologiei și al tranzițiilor digitale, creșterea competitivității instituțiilor de învățământ europene care sunt membre ale Alianțelor Europene de universități și poate cel mai important și mai nou obiectiv asociat a fost transformarea instituțiilor de învățământ superior în modele ale stilului de viață european. Ultimul dintre acestea, în enumerare, dar probabil unul dintre cele mai interesante și mai importante pe lista priorităților Comisiei Europene, îl constituie deci împuternicirea universităților pentru a deveni modele ale unui stil de viață European, nu doar pentru un spațiu educațional regional, ci mai ales pe arena globală a educației.

Cred că fiecare dintre noi se poate întreba, pe bună dreptate, cum ar putea să fie detaliată și explicitată această idee foarte vastă și extrem de generoasă, lansată de promotorii ei la nivelul politicilor publice europene și care asociază instituțiile de învățământ superior cu apariția unui stil de viață European? Impresia generală referitoare la misiunea universităților, până acum ceva vreme, a fost aceea că ele trebuie să formeze competențe specifice la nivel intelectual, cognitiv, profesional, dar și să furnizeze produse ale cercetării avansate și moderne către partenerii sociali și economici. Cu toate acestea, ceva mai recent, instituțiile de învățământ superior au fost stimulate să-și orienteze serviciile instituționale și către societate, transformându-se în universități cu o mai puternică orientare civică, cu un angajament public social mai constant și mai pregnant. În opinia mea, aici se poate poziționa și propunerea pe care am selectat-o pentru a face obiectul analizei din acest episod, universitățile ca modele ale stilului de viață European.

Cu toate acestea, pentru a putea desăvârși sarcina asumată, vom încerca să trecem în revistă principalele axe pe care documentul evocat le-a plasat în dreptul acestei arii strategice, obiectivată într-un set de acțiuni care vizează întărirea calității și relevanței viitoarelor competențe la nivel european. Printre soluțiile care ar putea să însoțească aplicarea acestei interesante măsuri de schimbare, ar fi: proiectarea unui cadru european pentru cariere atractive și sustenabile în învățământul superior (Comisia Europeană, 2022, p. 8), ceea ce ar putea să însemne că este nevoie de o revizuire a carierei academice, prin reconsiderarea accesului, prin redimensionarea progresului și prin reafirmarea recunoașterii publice și a valorii sociale.

O altă posibilă soluție, una complementară, ar fi identificarea și consolidarea unor mecanisme de proiectare colaborativă a curriculei comune între piața muncii (inclusiv IMM-uri) și învățământul superior, un obiectiv important dar deloc facil de realizat, mai ales în contextul actual și mai ales pentru universitățile comprehensive, fără o orientare intens profesionalizată. Dar, poate cea mai valoroasă soluție care poate fi identificată aici, o reprezintă utilizarea micro-credentials, a micro-certificărilor, micro-creditelor, care pot să faciliteze accesul la educația formală, adică la cursurile din universitate, a diferitelor categorii de cursanți (chiar și a unor persoane, studenți non-tradiționali, din afara universității) și creșterea adresabilității universității către piața muncii (dorim să subliniem și faptul că importanța micro-credentials  ne obligă să le dedicam un episod special în viitorul apropiat).

Dincolo de posibilele soluții non-formale, schimbarea mediilor de învățare academică se profilează ca o idee promovată cu forță, prin stimularea inovării în predare și în învățare, focalizarea intereselor academice pe nevoile și așteptările studenților – centrarea pe student –, plasarea interdisciplinarității în centrul proiectării curriculare și deschiderea către rute flexibile de predare și învățare, toate îndemnându-ne la promovarea unor noi pedagogii inovative, agreate și validate la nivel european.

Nu în ultimul rând, abordarea mai activă și mai dinamică a programelor de lifelong learning, adică a învățării pe tot parcursul vieții și a formării profesionale a adulților, pot fi văzute ca o extindere a etichetei EIT (European Institute of Innovation & Technology) la activități diverse, mai apropiate de zona educației non-formale, cum ar fi: mentoratul, coachingul, programele de dezvoltare profesională continuă în carieră, modulele de reconversie profesională. În aceeași arie, monitorizarea inserției absolvenților pe piața muncii după absolvire, diagnoza stării lor de bine (well-being) după progresul în învățare și dezvoltare profesională, dar și statutul proceselor de consiliere, în integralitatea lor evaluate prin instrumente cum este Eurograduate (Comisia Europeană, 2022, p. 9), spre exemplu, constituie un obiectiv major asociat ideii centrale de stil de viață european. Toate acestea deoarece succesul în cariera profesională va avea efecte profunde și asupra echilibrelor din viața personală și le va influența tinerilor, în mod profund, starea lor de bine, de confort și, prin aceasta, însăși sentimentul de apartenență și încredere.

A doua axă majoră pentru a consolida un stil de viață european o reprezintă încurajarea diversității, incluziunii și egalității de gen (Comisia Europeană, 2022, pp. 9-10), una dintre cele mai importante și semnificative idei din spațiul alocat valorilor care trebuie protejate la nivel European. Aici au fost propuse câteva măsuri, cum ar fi: dezvoltarea unui cadru european pentru diversitate și incluziune (care lipsește în momentul de față și care ar defini, la nivel comprehensiv, o mai bună orientare către toate tipurile de personalitate, incluzându-i și pe cei care au nevoi educaționale sau de formare speciale), abordarea cu atenție dar și însoțită de măsuri concrete pentru o mai bună reprezentare a femeilor în STEM (adică în domeniul științelor, matematicii, fizicii, chimiei), dar și sprijinirea cercetătorilor aflați în situații de risc (fie aflați sub presiunea unor regimuri totalitare, fie cei care nu dispun de fonduri suficiente pentru a reuși să-și finalizeze proiectele de cercetare cu un impact european incontestabil).

Dacă ar fi însă o axă strategică pe care am putea să o valorizăm dincolo de toate celelalte, aceasta ar fi reprezentată de promovarea și protejarea valorilor democratice europene (Comisia Europeană, 2022, pp. 10-11), obiectivată într-o serie de măsuri cu un puternic rol reglator, de orientare și de monitorizare, cum ar fi: Noua Cartă Europeană a Învățământului Superior și noua Cartă a Studentului Erasmus, cunoscut fiind faptul că, până acum, vorbim doar de câteva documente complet caduce (depășite moral) și fără adaptare la realitățile puternic redimensionate în ultima decadă, mai ales în perioada pandemică, și cu atât mai mult la aceea post-pandemică. În același context, strategia vorbește și despre propunerea unui set de principii de protejare a valorilor academice fundamentale, luând în calcul multiplele probleme raportate în diferite țări europene, fie privitoare la nerespectarea valorilor academice, fie la încălcarea unor drepturi academice fundamentale, asociate valorilor anterior menționate.

Aminteam în debutul acestui studiu despre faptul că europenizarea învățământului superior este pe cale să fie convertită într-un obiectiv transversal, pentru inițiativele de schimbare educațională din peisajul academic actual. Dincolo de toate acestea, de elementele structurale și procesuale clasice: curriculum, predare-învățare și evaluare, componenta valorică, emoțională, a trăirii și simțirii europene (dacă exprimarea nu pare puțin prea pretențioasă pentru contextul prezentului episod), vine să întărească, asemenea unui liant puternic, proiectul cultural și identitar european, în care stilul de viață european nu mai trebuie să lipsească din setul de finalității pentru orice nivel educațional și cu atât mai mult pentru învățământul superior. Și, aidoma unui mare gânditor care spunea că „Stilul este omul însuși”, am putea să parafrazăm și noi poziția lui Buffon (căci despre el era vorba, iar expresia ”Le style c’est l’homme même”, a fost rostită pentru prima dată în cadrul discursului său de recepție la Academia Franceză, la 25 august 1753), cu ideea că Stilul European este Europa însăși, încă aflată într-o căutare a identității viitorului … Astfel, în acest context, de ce nu am putea să afirmăm că atât de mult stil poate avea Europa viitorului, pe cât de încărcate de valoare îi vor fi universitățile, aflate la rându-le în căutarea unui nou stil academic european, poate cel mai rafinat de până acum, prin noile Alianțe Europene de universități…

 

Referințe

Comisia Europeană. (2022). Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economice și Social European și Comitetul Regiunilor privind o strategie europeană pentru universități {SWD(2022) 6 final}. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0016&from=EN

[1] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0016&from=EN

Prof. Univ. Dr. Romiță Iucu
Universitatea din București, coordonator al Subgrupului pentru Diplomă Europeană din cadrul Grupului FOR EU – Comisia Europeană