Prof. Paula Mihai | mentor ROSE
Acum stăm în casă
Uitându-mă, retroactiv, ca și cum ar fi un film, aș putea spune că îmi amintesc foarte bine momentele cheie ale acestei perioade. Îmi aduc aminte cum în martie anul trecut mă pregăteam să-i sun pe directorii liceelor programate în acea lună pentru vizitele mele de mentorat. Fusesem deja în două licee din Buzău și urma să ajung și în Brăila. Îmi stabilisem, în acord cu profesorii pentru care sunt mentor în Proiectul ROSE, tematica acelei luni (stimularea potențialului creativ al profesorului pentru motivarea elevului, feedback pozitiv pentru învățare și auto-evaluare, modalități de intervenție pentru abordarea dificultăților de învățare identificate la elevi etc.) care ar fi trebuit să marcheze un progres sesizabil în relația noastră, o apropiere profesională mai consistentă.
Reciteam zona de gestionare a riscurilor din planul meu, cu obiectivul ei, formulat general și aproape stereotip – minimizarea riscurilor care pot conduce la afectarea performanței activităților pedagogice și a procesului de mentorat, când, brusc și cu avertismente pe care nu prea le-am luat în serios, s-a instalat CRIZA în viețile și în mințile noastre. Pandemia de COVID-19 nu se regăsea în riscurile identificate…
Școala s-a mutat, în mod excepțional, din cauza acestei pandemii, în casele profesorilor și ale elevilor. Organizarea clasică a eforturilor didactice pentru a oferi relației profesor-elevi consistență, rost și semnificație nu mai este posibilă dar ce poate continua pentru a evita discontinuitățile grave, izolarea, absența comunicării didactice?
Continuitatea învățării, a comunicării educaționale sunt posibile oriunde și oricând. Stăm în casă. Ce e de făcut? Ne adaptăm. Nu putem pluti cu toții în derivă. Și apelăm la contractul moral pe care fiecare dintre noi l-a asumat față de profesia lui. Am trecut, subit și în pripă, în spațiul on-line, ne-am digitalizat rapid, cu eforturi individuale diferite, de înțelegere și acceptare a stării de fapt.
Așadar, am trimis tuturor colegilor mei de proiect (peste 100 de directori și profesori din 22 de licee ROSE din județele Buzău și Brăila), invitații la videoconferințe săptămânale, alături de mesaje de solidaritate și încurajare. Am replicat, împreună, această modalitate de comunicare care s-a instalat în toate comunitățile profesionale care au nevoie de continuitatea și rostul activităților lor.
Ne-am întâlnit on-line, în primul rând, pentru nevoia de susținere reciprocă, și apoi, pentru a schimba idei și experiențe despre cum am putea aborda mai eficient, din punct de vedere educațional, comunicarea cu elevii noștri (mijloace, căi, ritm, solicitări, sarcini de lucru etc.), în aceste condiții de criză.
Am discutat despre responsabilitatea și legitimitatea demersurilor noastre, despre balansul între cele două atitudini extreme ale profesorilor (una de renunțare, refuz, abandon – cu motive justificate dar bazate pe negare și cealaltă, de optimism exagerat și neastâmpăr digital, cu tone de solicitări către elevi și, implicit, către părinții lor).
Răspunsurile profesorilor din comunitățile ROSE din Buzău și Brăila s-au încadrat în paternurile identificate în această perioadă – entuziaști, conformiști și absenți (fără reacție).
Am reținut următoarele idei:
Trebuie să ne adaptăm la comunicarea digitală și urgența acestui fapt este impusă de condițiile de excepționalitate ale crizei pe care o traversăm, în care incertitudinea este, poate, cel mai greu de suportat. Putem folosi orice cale la distanță pe care o avem la dispoziție pentru a-i contacta pe elevii noștri și a-i ține, astfel, în spațiul (fie și virtual) al școlii. Trebuie să ne interesăm de toți elevii noștri, să respectăm principiul „șanse egale pentru toți”.
Știm că educația este posibilă dacă cei implicați sunt în stare de bine, sunt disponibili, calmi, se simt în siguranță – condiții valabile atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Dacă în condiții normale, accentul comunicării cade pe sensul didactic, în vremuri de criză, accentul interacțiunilor noastre, profesori-elevi, mentor-profesori, cade pe emoție, pe susținere și sprijin emoțional.
Echilibrul între tentația de a livra „materia” pe care nu știm dacă o vom putea „recupera” și abandonul oricărei responsabilități profesionale este comunicarea educațională calmă, constantă pentru menținerea interesului pentru educație (al elevilor și al părinților), a dispoziției pentru învățare, pentru coagularea unei comunități educaționale stabile.
Avem cu toții vulnerabilități, începând cu cele de ordin emoțional și continuând cu grijile familiale, cu întrebările fără răspuns care ne copleșesc, cu paradoxul acestei izolări care ne-a expus unei intruziuni cotropitoare în intimitatea căminelor noastre. În condițiile crizei instalate, profesorii au nevoie de sprijin, de coerență și reorganizare în comunicarea cu elevii.
Proiectul ROSE este suma sub-proiectelor tuturor liceelor care au obținut granturi ROSE. Imaginea de ansamblu este, până în acest moment, una pozitivă și majoritatea profesorilor implicați fac eforturi pentru a menține tendințele pe linia unei plus-valori la care s-a muncit cu speranță și dedicare.
„Activitățile remediale desfășurate în proiectul ROSE au venit în sprijinul elevilor; pentru ei este un mare plus și nu au avut decât de câștigat iar acest lucru mă bucură enorm. Un mare plus este și pentru școală deoarece proiectul contribuie la creșterea procentului de promovabilitate la Bacalaureat.” A. I., profesor ROSE
„ M-a încântat de la început acest proiect deoarece îmi place să învăț cât mai multe. Aș vrea să continui cu speranța că voi lua Bacalaureatul dar și că îmi voi îmbunătăți cultura generală.” Andreea, elevă clasa a XI-a
„În cadrul acestui proiect îmi amplific cunoștințele. Apreciez munca profesorilor mei, care își dau toată silința pentru a ne face să înțelegem materia.” Roxana, elevă clasa a XII-a
„ Activitățile ROSE promovează școala noastră, elevii fiind atrași de pregătirea suplimentară oferită. Consilierea a avut un impact pozitiv, dovadă fiind faptul că foarte puțini elevi din clasele terminale au abandonat școala.” M. P., profesoară ROSE
„Îmi place, în acest proiect, faptul că învăț lucruri suplimentare care mă ajută mai departe. Exercițiile făcute mă ajută foarte mult la ore și pot să înțeleg ceea ce nu înțeleg la clasă.” Elena, elevă clasa a X-a
„Activitățile remediale au fost de un real ajutor pentru elevi. Contează mult să discutăm cu fiecare, să-i antrenăm – am observat acest lucru anul trecut la examenul de competențe lingvistice, abilitățile lor de comunicare au fost mai bune.” S. M. profesoară ROSE
„În acest proiect îmi place faptul că interacționăm cu cei din jur și învățăm lucruri noi care ne ajută pe mai departe. Eu, unul, nu aș vrea să se schimbe nimic.” Mihai, elev clasa a X-a
Continuum este cuvântul cheie pentru procesul educațional în ansamblu, căci eforturile pe care le-am făcut împreună, manageri, coordonatori, profesori, elevi, părinți nu au avut alt scop decât de a ne ține aproape (fie și în spațiul virtual și cu instrumente digitale), oferind copiilor un suport emoțional, cu gesturi pedagogice, așa cum ne-am priceput fiecare.
M-am bucurat mult să văd profesori activi, inspirați și motivați să facă trecerea către învățarea la distanță, și am apreciat eforturile lor de fi alături de elevi și părinți. Am fost extrem de emoționați de gestul și inițiativa unor elevi – echipa de robotică a Colegiului Național “Alexandru Vlahuță” (beneficiar de grant ROSE), produs viziere pentru a veni în sprijinul cadrelor medicale din Râmnicu Sărat. Este singurul exemplu pe care vă rog să îmi permiteți să îl evoc, scos oarecum din context, dar plin de semnificații, pentru activitățile liceelor ROSE, din perioada de izolare de până acum.
Trecem printr-o perioadă pentru care nimeni nu este pregătit și, poate, mai mult decât oricând, avem nevoie să ne știm aproape, unii de ceilalți, să ne știm temerile și să împărtășim speranțele și încrederea că totul va fi, în cele din urmă, bine. Așa se justifică eforturile noastre de fi împreună, ca o adevărată comunitate de profesioniști, alături de elevi, de părinții lor și de comunitatea școlii căreia îi aparținem.
Singura atitudine care ne onorează este cea pozitivă, de solidaritate și respect pentru eforturile fiecăruia dintre noi de a ne păstra încrederea în sensul muncii noastre și speranța că împreună nu e doar un slogan care dă bine ci și o realitate pe care o construim constant.
Prof. Paula Mihai | mentor ROSE
Este licențiată în chimie (1979) și a absolvit masterul în Politici Publice și Administrație Publică, Facultatea de Filozofie București (2001). A parcurs stagii de formare continuă, naționale și internaționale, și activează în domenii specifice educației nonformale (educație globală, voluntariat civic, comunicare interculturală). A primit trofeul pentru profesori la Gala solidarității internaționale, decernat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, în 2016.
Este mentor în cadrul Proiectului Romanian Secondary Education (ROSE) și profesor metodist la Casa Corpului Didactic Buzău.
