Dacă școala tradițională urmărea dezvoltarea inteligenței cognitive, acumularea unei cantități importante de cunoștințe, școala actuală se dorește mai receptivă la nevoile societății, acordând o mai mare atenție dezvoltării competențelor și capacităților viitorului absolvent, pentru integrarea lui pe piața forței de muncă. Aceste competențe și capacități presupun formarea unui om armonios, echilibrat fizic și psihic, cu un mod de gândire flexibil, deschis la nou și la tot ce este benefic pentru viață și pentru viitoarea sa profesie. Pe lângă setul de norme și reguli pe care urmărește să le transmită, școala actuală își propune să privească elevul ca pe un tot, cu bagajul său de cunoștințe, emoții, pasiuni, calități și defecte, deoarece un tânăr cu o capacitate emoțională bine dezvoltată are mai multe șanse să devină eficient în ceea ce face și mulțumit de viața pe care o duce. Esențial în societatea contemporană nu mai este nivelul de cunoștințe al elevului, cantitatea de informație necesară putând fi disponibilă și accesată doar printr-un simplu click, ci modul în care el poate să folosească respectivele cunoștințe pentru a se realiza social și profesional.

Ce mi-a atras atenția la elevi?

Ca profesor implicat în activitățile remediale din cadrul grantului ROSE, m-am confruntat cu multe situații ivite în procesul instructiv-educativ și considerate tot atâtea provocări de a găsi soluții rapide și eficiente. Aceste situații au reliefat, în special, problema analfabetismului funcțional, a dezinteresului și a lipsei de motivație a elevilor mei (și a majorității elevilor din societatea actuală), care au nevoie permanent de explicații privind relevanța a ceea ce învață, atunci când studiază concepte și texte literare, prin enumerarea avantajelor și a aplicabilității practice imediate. Elevii au (avut) nevoie de sprijin pentru a selecta, a reproduce, a transfera, în contexte reale, informațiile dobândite și pentru a înțelege DE CE trebuie să învețe („La ce-mi trebuie mie, doamnă, asta?”), cu atât mai mult cu cât programa şcolară2 de liceu prevede obligativitatea studiului aprofundat al unor fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române (ale autorilor canonici): cel puţin jumătate din textele literare propuse pentru studiu trebuie să aparţină lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, George Călinescu, Eugen Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu. (Accesibilitatea acestor autori în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a tinerilor, dar şi atractivitatea textelor, reprezintă un alt subiect care merită dezbătut.)

Care este, în acest context, rolul profesorului de limba şi literatura română?

Două dintre calităţile unui bun profesor sunt adaptabilitatea şi flexibilitatea. Fie că vrem, fie că nu, lumea se schimbă, şi odată cu ea, şi modul de învăţare, iar instrumentele de predare-învăţare trebuie şi ele adaptate noilor cerinţe, în funcţie de posibilităţi şi depinzând de factori economici şi umani (găsirea fondurilor necesare, formarea resurselor umane).

Am observat că este foarte important ca profesorii să întrețină interesul elevilor, prin schimbarea strategiilor didactice, a metodelor şi activităţilor de învăţare / a sarcinilor de lucru, și să le ofere variate contexte de formare, în care să aplice cunoştinţele dobândite şi să-şi dezvolte competenţe (abilităţi, deprinderi, atitudini), descoperindu-şi noi posibilităţi de afirmare a propriei personalităţi.

Cărţile studiate la şcoală trebuie să fie raportate şi la principiul plăcerii, iar îndemânarea profesorului constă în a găsi un echilibru între plăcere şi înţelegere, ceea ce nu este deloc uşor…

Voi prezenta în continuare câteva secvențe de lecție din cadrul activităților remediale, scopul lor fiind apropierea elevilor de textul literar și motivarea acestora printr-o schimbare a perspectivei de abordare a operelor, cu accent asupra valorilor și emoțiilor transmise.

Primele activități

În cadrul activității Familie sau bani? Virtute sau prosperitate? Valoare sau compromis?, am urmărit, pe lângă exersarea abilităților de exprimare orală și scrisă și a competențelor de argumentare a unui punct de vedere, crearea unui portret al omului realizat social (al omului de succes). Am valorificat opera literară „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, prin prisma valorilor, a căror ierarhie a suferit importante modificări în ultimii ani. Inițial, sub pretextul unei călătorii imaginare în balon, din lista de valori enumerate (succes social, dragoste, supunere, liniște, ordine, demnitate, egalitate, respect, sinceritate, familie, solidaritate, responsabilitate, corectitudine, toleranță, libertate, competiție, sănătate, fericire, patriotism), elevii au păstrat o singură valoare, considerată, din punctul lor de vedere, esențială pentru viață.

Apoi, fragmentul cu vorbele bătrânei soacre a lui Ghiță, din filmul La moara cu noroc (capitolul I, în nuvelă), deschide multiple perspective de interpretare, transferabile în realitatea actuală: ilustrează conflictul dintre generații; traduce concepția tradițională conform căreia fericirea nu înseamnă bani, prosperitate, ci liniște sufletească și acceptarea sorții; reflectă opoziția la schimbarea de mentalitate din societatea vremii, datorată relațiilor economice de tip capitalist din a doua jumătate a secolului al XIX-lea; reprezintă o premoniție, un avertisment.

A urmat o dezbatere pe două grupe (cu fișe de lucru), având, pe de o parte, susținătorii liniștii colibei, ai ideii că legea și morala trebuie întotdeauna respectate și, pe de altă parte, susținătorii concepției că omul are dreptul de a-și trăi viața așa cum consideră adecvat, riscând încălcarea regulilor sau profitând în interes propriu de situațiile ivite. Pe măsura argumentării, au fost selectate și expuse frontal trăsăturile convingător susținute, pentru realizarea portretului unui om de succes. În finalul activității, elevii au concluzionat că, în viață, este important să-ți urmezi propriile visuri, dar nu cu orice preț; să fii cumpănit, să găsești un echilibru între extreme; contează libertatea individuală și intelectuală, mulțumirea de sine; autocontrolul; cunoașterea propriilor limite.

Lecții de moralitate

O altă activitate remedială, propusă cu scopul de a valorifica operele literare în contexte de viață actuale și de a stimula motivația elevilor, a avut titlul Lecții de moralitate, pornind de la „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, din programa examenului de bacalaureat. Având în vedere că, în basm, eroul luptă pentru impunerea unor valori morale și că, în cazul basmului studiat, supranaturalul este înlocuit cu eticul, sub îndrumarea profesorului, elevii s-au apropiat de text și s-au implicat activ în actul de interpretare a operei lui Creangă, prin reflecții personale. Concret, urmând firul narativ, ei au descoperit că, pentru a răspunde solicitării fratelui său de a-i trimite ca urmaș la tron pe „cel mai vrednic dintre feciori” (criteriu valoric eliminatoriu), craiul nu este părtinitor și le oferă celor trei fii șanse egale. El creează o situație de învățare prin descoperire, o lecție despre libertate, autocunoaștere și responsabilitate, pentru că le cere feciorilor săi să se gândească la ce sunt în stare să facă. Fiul cel mare consideră că onoarea de a fi urmaș la tronul unchiului său, Verde-Împărat, i se cuvine (dreptul întâiului născut). Dincolo de orgoliu, se ascunde superficialitate și absența responsabilității. În această situație, tatăl nu îl descurajează, dar îi reamintește valorile: „dacă te bizuiești că-i putea răzbate până acolo și crezi că ești în stare a cârmui și pe alții…”. Când fiul pică proba curajului (proba cu pielea de urs), tatăl nu este prea surprins, probabil îl cunoștea, dar voia să-l facă și pe el conștient de trăsăturile sale. Odată cu descoperirea propriilor limite, fiul cel mare începe să se cunoască, iar renunțarea la tron poate fi interpretată și ca sinceritate, dar și ca superficialitate. Tatăl apreciază onestitatea învățăcelului („bine ai chitit-o”), este satisfăcut de efectul educației oferite, dar e plin de amărăciune, căci descoperă / i se confirmă slăbiciunile fiului său.

Citind activ, antrenându-și propriile resurse intelectuale și conversaționale, elevii au fost stimulați să gândească, să-și imagineze, să prelucreze și să sintetizeze informațiile oferite de text, apoi să transfere ideile desprinse în situații concrete de viață.

Ziua Internațională a Cititului Împreună a constituit un prilej bun pentru a aduce în discuție ideea de lectură. Într-o atmosferă relaxată, prin intermediul unor întrebări inedite inspirate din „Cartea care te face să iubești cărțile” de Françoise Boucher (de exemplu: Cum cere sarea un om care citește? Care este diferența dintre o carte de 1000 de pagini și un tiramisu de 1000 de calorii? Dar dintre o carte și o ciocolată? Te poți îmbolnăvi dacă citești prea mult? Cum te poate salva o carte atunci când cineva dă buzna în camera ta? V-ați gândit vreodată care sunt asemănările/deosebirile dintre cărți și iepuri? Care este diferența dintre o carte și un prieten? Dar dintre o carte și o călătorie cu avionul?, Oare și cărțile expiră? etc.) am descoperit împreună importanța lecturii. Un material video le-a oferit elevilor, într-o formă ri(t)mată, câteva motive pentru a citi cărți bune:

De ce să (mai) înveți?

Un posibil răspuns a fost următorul: pentru a (re)descoperi trecutul și specificul național, având ca punct de plecare nu textul istoric, ci textul literar. În cadrul unei alte activități remediale – Lecția de etimologie –, elevii au descoperit că nimic nu a fost și nu este întâmplător în viață, că fiecare expresie literară este o bucată din sufletul acestui popor și că expresiile pe care le-au citit sau pe care le utilizează în limbajul de zi cu zi provin din realitățile sociale, din tradițiile, obiceiurile și datinile strămoșești: „a umbla după cai verzi pe pereți” (Ion de Liviu Rebreanu, capitolul VII), „a se strânge funia la par” (Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă), „a avea carte” – proverbul „Ai carte, ai parte”; „apă chioară”, „bani gheață”, „țap ispășitor”, „a nimerit orbul Brăila” etc.

Concluzii

O singură activitate remedială nu este suficientă pentru a determina motivația elevilor spre învățare, așa cum un singur contact cu opera literară nu rezolvă problema analfabetismului funcțional, a incapacității de a selecta / reproduce / valorifica informațiile relevante dintr-un text, ci este nevoie de un efort constant, permanent și susținut de ameliorare și de corectare a carențelor.

Temele exemplificate au un grad mare de aplicabilitate și pot fi valorificate și în cadrul altor opere literare din programa examenului de bacalaureat.

Activitățile propuse au urmărit schimbarea perspectivei asupra operelor literare aparținând autorilor canonici, opere din ce în ce mai puțin atractive pentru elevii zilelor noastre și pentru realitatea lor, dar și sensibilizarea adolescenților, exersarea empatiei cu personajele din operele studiate. Dacă elevul are empatie, dacă recunoaște trăirile personajelor și le înțelege, cu siguranță le va putea folosi în avantajul său, pentru reușita socială.

Modul de abordare a temelor conferă utilitate practică, motivație pentru învățare, dar și sens unei lumi în care generația actuală se orientează cu greu, prin accentuarea faptului că psihologia umană este aceeași, indiferent de epocă.

În privința strategiilor didactice, am alternat activitatea frontală, cu cea individuală și pe grupe; ca resurse, am utilizat videoproiector, flipchart, post-it, markere, volume de opere, fișe de lucru etc.

Ca deziderate, susțin ideea unui canon şcolar mai puţin rigid, mai adaptat la particularităţile şi nevoile grupului de elevi pe care îl vizează, impunându-se deschiderea către viață. Miza în şcoală ar trebui să fie nu doar însușirea mecanică a unor concepte și analiza rigidă, superficială, după șabloane, a operelor literare, în scopul promovării examenului maturității, ci exersarea gustului pentru lectură, conștientizarea vieții din (și dincolo de) ficțiune. Copiii şi tinerii trebuie încurajați să citească, pentru a-şi forma gândirea autonomă, reflexivă şi critică. Ideal este să descopere ei înşişi diferenţa dintre cărţile facile şi cele valoroase.

Trebuie să existe cât mai multe intersecţii „fericite” între cerințele programei școlare și necesitățile actuale ale educabililor.

Mariana Călin, Limba și literatura română,

doctorat/gradul didactic I,

Liceul Agricol Dr. C. Angelescu, Buzău

Bibliografie:

Chișiu, Carmen-Maria (coord.), Activități remediale și de tutorat. Ghid pentru licee, 2020, Editura S.C. Advans Print & Promo S.R.L., București;

Neacșu, Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Polirom, București, 2015;

Sâmihăian, Florentina, Spătaru-Pralea, Mădălina (coord.), Abordări și cercetări didactice în domeniul disciplinelor filologice, Editura Universității din București, 2014;

Sâmihăian, Florentina, 2012, Care e distanţa dintre canonul literar şi preferinţele liceenilor?, în Sâmihăian, Florentina (ed.), Limba şi literatura română: noi abordări şi cercetări didactice, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, p. 53;

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, 2009, Programa şcolară pentru limba şi literatura română, clasa a IX-a, 2009, p. 8.

Surse:

Boucher, Françoise, Cartea care te face să iubești cărțile, Editura Creative Publishing, 2014;

Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe. Dicționar de expresii românești, ediția a II-a revăzută și augmentată, Editura Institutul European, Iași, 2001;

https://www.bing.com/videos/search?q=film+moara+cu+noroc&docid=608048922643018803&mid=1938BF6FC2C022D789091938BF6FC2C022D78909&view=detail&FORM=VIRE;

https://x.facebook.com/watch/?v=2988704364505638&_rdr;

https://www.bibliotecapemobil.ro/content/scoala/pdf/Povestea_lui_Harap_Alb_-_I._Creanga.pdf (și diferite ediții ale basmului, în format fizic);

http://101books.ru/carte/descarca-liviu-rabreanu-ion-pdf (și diferite ediții ale romanului, în format fizic).