Ambasadori ROSE

Prof. Paula Mihai

Dna Paula Mihai este licențiată în chimie (Institutul Politehnic “Gheorghe Asachi” Iași) și a absolvit masterul în Politici Publice și Administrație Publică – Program de informare și consiliere privind cariera (Facultatea de Filozofie București).
Profesoară, gradul didactic I, expertă în management educațional, cu o experiență prodigioasă în domenii specifice educației nonformale (educație globală, voluntariat civic, comunicare interculturală, educație pentru sănătate, educație media, educație prin teatru, utilizarea metodelor interactive în educație), educației pe tot parcursul vieții.
A desfășurat numeroase activități de formare continuă pentru cadre didactice, fiind formator național în educație pentru cetățenie democratică, trainer în educație personală – Programul „Character First!” – Character Training Institute Oklahoma City, USA, formator în cadrul Programului european „Școli ambasador ale Parlamentului European”, expert în educație globală, autor și coautor de ghiduri metodologice, manuale și kituri multimedia în domeniul educației nonformale și al învățării pe tot parcursul vieții. Este coautor la primul ghid de educație globală – Global Education Guidelines, 2008, elaborat de Centrul Nord-Sud al Consiliului Europei, Lisabona, fiind un promotor activ, implicată în coordonarea proiectelor anuale “Global Education Week”, ale acestei organizații internaționale, în sistemul de învățământ formal din România.

Paula Mihai este mentor în cadrul Proiectului “Romanian Secondary Education Project” (ROSE) – Ministerul Educației și colaborează, astfel, cu peste 100 de directori și profesori din 21 de licee ROSE din județele Buzău și Brăila. Relația de coaching instalată este una specială, adaptată scenariilor în format fizic și în format on-line, dar mai ales adaptată unor condiții de criză care au sporit nevoia de susținere și de motivare atât din partea elevilor cât și din partea profesorilor, în fond, din partea noastră a tuturor celor implicați în educație.

Despre mentorat…

„Mentoratul, în cazul specific al proiectului, în care vorbim de consiliere și activități remediale oferite elevilor din grupuri vulnerabile (domenii în care fiecare dintre noi mai avem, mereu, de învățat) se bazează pe un proces de îmbogățire reciprocă (aproape că nu se știe cine dă și cine primește). În acest proces de însoțire a unor vulnerabilități, trebuie să fii autentic și onest pentru a avea credibilitate.

Provocarea cea mai redutabilă a fost și rămâne deconstruirea negativității în toate formele ei de manifestare (de la prejudecăți și distorsiuni ale realității până la atitudini de refuz sau abandon), barieră care fragilizează procesul de comunicare educațională calmă, constantă, pentru menținerea interesului pentru educație (al elevilor și al părinților), a dispoziției pentru învățare, pentru coagularea unei comunități educaționale stabile care oferă relației profesor-elevi consistență, rost și semnificație.

Dar reziliența apare în tandem cu vulnerabilitatea. M-am bucurat mult să cunosc profesori activi, inspirați și motivați să facă trecerea către învățarea la distanță, și am apreciat și admirat eforturile lor de fi alături de elevi și de părinți.

Profesorii buni sunt bine pregătiți, sunt empatici, se implică intelectual și afectiv, devin piese în puzzle-ul vieții elevilor, au o abordare care schimbă paradigma tradițională, ei fac educație formală prin metode nonformale, sunt motivați, demersul lor capată contur personal în fața elevilor, este prietenos, efortul de învățare este, astfel, catalizat.

Continuum este cuvântul cheie pentru procesul educațional în ansamblu, în aceste perioade de criză, căci eforturile pe care le-am făcut împreună, toți actorii ROSE – experți, profesori, elevi, părinți – nu au avut alt scop decât de a ne ține aproape (fie și în spațiul virtual și cu instrumente digitale), oferind elevilor un suport emoțional, cu gesturi pedagogice, așa cum ne-am priceput fiecare.

Există un concept, tipping point – punctul în care o serie de mici modificări sau incidente devine suficient de semnificativ pentru a provoca o schimbare mai mare, mai importantă. Eu cred că, în așteptarea normalului, fie el și noul normal, ne-am pregătit, ne pregătim, uneori mergând ca pe sârmă, am crescut, ne-am abilitat, cu voie sau de nevoie, ne-am reinventat, astfel încât, toate aceste mici modificări la nivel individual, să genereze o schimbare esențială, o trecere la o nouă paradigmă – reziliența sistemică generată de fiecare actor în parte. ”