A trecut ceva vreme de la ultima „întâlnire” pe tema universităților europene și, înainte de a introduce subiectul aferent episodului de astăzi, apreciem că ar fi potrivit, chiar dacă nu este consonant cu titlul propus, să facem o sinteză a principalelor noutăți și evoluții înregistrate la nivel european.
Astfel, în luna iunie, așa după cum anticipam în episodul referitor la programe de studii comune și diplome europene, a fost lansată la nivelul Comisiei noua aplicație pentru diploma europeană comună (joint european degree label), la care se așteaptă participarea unui număr cât mai mare de instituții de învățământ superior europene, membre ale alianțelor sau din afara acestora, inclusiv stakeholderi regionali sau naționali, cu scopul de a testa criteriile care vor fi utilizate în vederea clasificării programelor europene de studii, începând cu anul 2024.
În același timp, Comisia Europeană a finalizat și publicat rezultatele primului proces de selecție din a doua rundă a alianțelor de universități care au încheiat primii trei ani de proiect, începând cu 2019, astfel încât, „cu un buget record de 272 de milioane EUR din programul Erasmus+, 16 alianțe de universități europene existente vor continua să primească sprijin, iar patru noi alianțe vor putea să își înceapă cooperarea”[1]. Așadar, după cum arătam și în cel de-al doilea episod, împreună cu cele 24 de alianțe selectate în 2020, „un total de 44 de universități europene reunesc în prezent 340 de instituții de învățământ superior din 31 de țări”[2]. În urma acestui proces, a fost consolidat parcursul european ireversibil al celor 44 de alianțe validate prin procesele de selecție de până acum, care vor însuma până la finele lui 2024, cu încă 16 alianțe, un număr de 60 de asemenea consorții academice recunoscute la nivel Comisiei Europene.
*
În acest context european, fortificat și consolidat prin procese de politică publică articulate într-o manieră sustenabilă, alianțele europene de universități își vor putea aduce o contribuție solidă la edificarea unei Europe mai reziliente.
Atunci când a fost lansat noul concept european al alianțelor de universități, prea puțini, chiar și dintre cei optimiști, au apreciat că va fi de așteptat o contribuție a acestora, după implementare, la consolidarea uneia dintre cele mai sensibile dimensiuni psiho-sociale ale spațiului european, și anume reziliența.
Despre acest concept s-au scris lucrări beletristice, s-au elaborat studii de specialitate, dar dincolo de acestea, s-a dezvoltat o cultură psiho-socială care a implicat echipe interdisciplinare motivate de un crez special. Deși în multe rânduri se întâmplă ca atunci când nu există un corespondent real și plauzibil pentru un set de caracteristici psihologice mai dificil de cartografiat să fie utilizată ideea de reziliență, specialiștii au oferit modalități foarte riguroase pentru a o descrie și defini. Nu ne-am propus însă să realizăm o lucrare științifică pe tema rezilienței, ci ne dorim să ilustrăm posibila contribuție a alianțelor europene de universități la consolidarea unui spațiu european mai rezilient.
Reziliența, așa cum este definită de USAID, reprezintă „capacitatea indivizilor, a comunităților, a țărilor și a sistemelor de a atenua, de a se adapta și de a se reface în urma șocurilor și a stresului, într-un mod care să reducă vulnerabilitatea cronică și să faciliteze o creștere incluzivă și sustenabilă favorabilă„[3]. În contextul tematic al domeniului nostru, sursa citată prin Biroul pentru Educație al USAID recunoaște relația simbiotică dintre reziliență și educație. Un sistem educațional puternic are potențialul de a îmbunătăți reziliența individuală, comunitară și instituțională, iar populațiile reziliente sunt cele mai capabile să ofere stabilitate și adaptabilitate (USAID, 2020).
Încă de la momentul inițierii pachetului de documente care aveau să însoțească procesul de reformă europeană din 2017 și până la reacția FOREU 1 și 2 la criza din Ucraina, din prima perioadă a acestui an, multe voci din spațiul european au consacrat o atenție specială relației alianțelor europene de universități cu domeniul rezilienței. Comisarul pentru educație, Mariya Gabriel, sublinia: „Sunt foarte încântată să constat că o gamă variată de instituții de învățământ superior din toate statele membre și nu numai sunt acum implicate în cele 41 de universități europene. Pandemia de COVID-19 a demonstrat că o cooperare mai profundă dincolo de frontiere, discipline și culturi este singura modalitate de a ne reveni din criză și de a ne dezvolta capacitatea de rezistență și reziliență. Aceste universități europene reprezintă o componentă esențială pentru Spațiul european al educației”[4].
Într-o analiză de lucru, se poate observa faptul că pot fi identificate o serie de provocări ale rezilienței în educația europeană, printre care am putea reține: atractivitate, competitivitate, relevanță și autenticitate, orientare geo-strategică și soft-diplomație, dezvoltare transnațională, valori sociale și identitate în diversitate, pentru o Europă a viitorului.
Universitățile europene, ca structuri consorțiale, contribuie la creșterea competitivității sectorului european al învățământului superior în contextul competiției globale pentru talente, inclusiv prin internaționalizarea instituțiilor de învățământ superior, cooperarea în vederea soluționării provocărilor globale, promovarea valorilor academice fundamentale, precum și a valorilor europene comune, cooperarea în combaterea interferențelor străine nedorite, reforma sistemelor de evaluare a cercetării și a carierelor din mediul academic și de cercetare.
Realizând un exercițiu analitic foarte riguros, apreciem că pot fi identificate o serie de dimensiuni ale rezilienței în educația europeană din perspectiva Alianțelor Europene, cum ar fi: promovarea valorilor democratice europene, o cooperare transnațională mai profundă între universitățile europene ca o realitate comună, proiecte transnaționale care promovează valorile democratice europene, dezvoltarea abilităților și competențelor pentru tranziția digitală, dezvoltarea abilităților și competențelor pentru tranziția ecologică, Europa durabilă – accent pe SDG-uri[5], noi instrumente de soft-diplomație și procese de internaționalizare, asumarea cu curaj a calității și relevanței învățământului superior european, comunități care promovează incluziunea, diversitatea și egalitatea de gen, sisteme integrate de analiză și monitorizare a datelor, noi modele pentru identitatea europeană. Toate acestea se proiectează pe un fond preexistent care necesită o ajustare și o adaptare din mers, dinamice și sustenabile.
O demonstrație puternică a rezilienței Alianțelor Europene de Universități a fost reacția în vremuri de criză profundă în ceea ce privește cazul Ucrainei, aflată sub atacul forțelor ruse. Astfel, a fost emisă o Declarație comună a FOREU1 & FOREU2, a celor 41 de alianțe existente la acel moment, în sprijinul Ucrainei: „Noi, cele 41 de alianțe ale universităților europene, care reprezentăm aproximativ 300 de instituții europene de învățământ superior, suntem împreună și transmitem cea mai puternică solidaritate poporului ucrainean după atacul guvernului rus. […] Alianțele noastre au fost construite pe baza unei viziuni comune a unei Europe primitoare și pașnice: îndemnăm toate părțile interesate să restabilească pacea, democrația și respectarea drepturilor omului în Ucraina„[6]. Este de adăugat aici și faptul că nu numai la nivel declarativ s-au înregistrat reacții de susținere. Universitățile Europene au reacționat rapid și oferă un sprijin constant tuturor refugiaților de război, acordând o atenție deosebită nevoilor educaționale/profesionale ale studenților, cadrelor didactice și cercetătorilor din universitățile ucrainene, sub imboldul ideii: 41 de alianțe, peste 300 de instituții europene de învățământ superior, 1 misiune: salvgardarea libertății academice și a valorilor democratice în Europa.
Spre finalul analizei noastre, putem reflecta asupra ideii de reziliență, care este un adevăr incomod de spus, pentru că aceste evoluții necesare la nivel european, prin mijlocirea alianțelor de universități, sunt strâns legate de procesele de conștientizarea responsabilităților asociate internaționalizării și cooperării transnaționale, dar bazate pe valori comune. Valorile tradiționale ale învățământului superior internaționalizat și globalizat, cum ar fi cooperarea, pacea și înțelegerea reciprocă, dezvoltarea capitalului uman și solidaritatea, sunt uneori „parcate, la loc sigur și călduț”, în timp ce universitățile se străduiesc să obțină rezultate cât mai bune în competițiile internaționale, să fie cât mai antreprenoriale cu putință, să obțină acces la resurse, dar mai ales reputație, profit și branding.
Luând în calcul toate acestea, ne permitem să opinăm că Reziliența va provoca universitățile la … o nouă competiție pentru valori, pentru că în competiția globală acerbă pentru cunoaștere, resurse și talente, în care universitățile devin „vânători redutabili de creiere”, valorile academice și europene fundamentale riscă să treacă pe locul al doilea ca importanță. De aceea, așa după cum am văzut în primele episoade ROSE, universitățile europene trebuie să rămână actori-cheie ai promovării unui stil de viață european, fiind principalii promotori ai valorilor democratice și ai libertății academice. Apreciem astfel că va fi necesară o nouă abordare europeană mai puternică și mai coerentă, aliniată la obiectivele de bază ale strategiei globale a UE, care să reconcilieze valorile și interesele europene, argumentând că „abordarea incluzivă a excelenței” reprezintă, în multe privințe, un avantaj competitiv decisiv pentru influența globală a Europei.
În concluzie, instituțiile de învățământ superior membre ale alianțelor europene trebuie să
înțeleagă și să își asume rolul și, de ce nu, capacitatea și puterea de motoare ale schimbării și actori societali la nivel european și internațional, într-o lume globalizată aflată în căutare de reziliență, aceasta devenind nu numai o construcție discursivă, ci o reală misiune academică puternică. Fără cooperare și o viziune comună, fără valori și adevăr, comunitățile academice se vor confrunta cu o fragilitate greu de depășit … pentru că, așa după cum spuneau și înțelepții, în adevăr este ascunsă mai multă putere decât în forță.
[1] URL: https://www.erasmusplus.ro/stire/vrs/IDstire/1044.
[2] URL: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_4702.
[3] Shivshanker, A., Weisenhorn, N., „The Importance of Building Resilience into Education Systems”, USAID from the American People, 2020, January 9, URL: https://www.eccnetwork.net/learning/importance-building-resilience-education-systems.
[4] European Commission, „24 new European Universities reinforce the European Education Area”, European Commission Press Corner, 2020, July 9, URL: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_20_1264.
[5] SDGs – Sustainable Development Goals, „THE 17 GOALS – Sustainable Development Goals”, 2015, URL: https://sdgs.un.org.
[6] Joint statement from FOR EU 1 and FOR EU 2 in support to Ukraine, 2022, URL: https://civis.eu/storage/files/joint-statement-from-foreu1-and-foreu2-in-support-to-ukraine-02032022.pdf
Referințe
***. (2022). Joint statement from FOR EU 1 and FOR EU 2 in support to Ukraine. https://civis.eu/storage/files/joint-statement-from-foreu1-and-foreu2-in-support-to-ukraine-02032022.pdf
Council of the European Union. (2021). Council conclusions on the European Universities initiative – Bridging higher education, research, innovation and society: Paving the way for a new dimension in European higher education 2021/C 221/03
European Commission. (2022). Proposal for a Council Recommendation on building bridges for effective European higher education cooperation. {SWD(2022) 6}. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0017
European Commission. (2020, July 9). 24 new European Universities reinforce the European Education Area. European Commission Press Corner. https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_20_1264
Line, R. (2020, November 3). #004: „It’s strange how the grass is all that remains standing…“. The Oxherd Boy. https://www.oxherdboy.org/post/004-strength
Shivshanker, A., Weisenhorn, N. (2020, January 9). The Importance of Building Resilience into Education Systems. USAID from the American People. https://www.eccnetwork.net/learning/importance-building-resilience-education-systems
https://www.erasmusplus.ro/stire/vrs/IDstire/1044
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_4702
Prof. Univ. Dr. Romiță Iucu
Universitatea din București, coordonator al Subgrupului pentru Diplomă Europeană din cadrul Grupului FOR EU – Comisia Europeană
